Ochii ne pot oferi informații valoroase legate de sănătatea creierului. Cercetătorii au descoperit că problemele oculare pot servi drept indicatori timpurii ai declinului cognitiv și ar putea prezice demența cu ani înainte ca aceasta să fie diagnosticată oficial. Cu 12, mai precis.
În cadrul unui studiu recent, prezentat în Scientific Reports, oamenii de știință de la Loughborough University, din Marea Britanie, au examinat și monitorizat un grup de 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, pe o perioadă îndelungată. Dintre subiecți, 537 au dezvoltat în cele din urmă demență, ceea ce le-a permis cercetătorilor să analizeze factorii care ar fi putut preceda această afecțiune.
La începutul studiului, participanții au fost supuși unui test de sensibilitate vizuală, care le cerea să identifice, imediat ce îl vedeau, un triunghi format din punctele în mișcare de pe un ecran.
ASTĂZI PE SPOT:
Cei care au dezvoltat sau aveau deja demență au prezentat timpi de reacție mai lenți în recunoașterea formei, în comparație cu ceilalți, scrie Science Alert.
În urma studiului, care a mai cuprins și alte teste, oamenii de știință britanici au tras concluzia că problemele de vedere pot servi drept precursori ai declinului cognitiv, deoarece plăcile amiloide legate de boala Alzheimer pot afecta inițial regiunile cerebrale asociate cu vederea, înainte de a se răspândi în zonele legate de memorie, pe măsură ce boala progresează.
În cazul bolii Alzheimer, sunt afectate diverse aspecte ale procesării vizuale, cum ar fi sensibilitatea la contrast și deosebirea culorilor. Mai cu seamă culorile din spectrul albastru – verde sunt greu de văzut de cei afectați de demență, chiar și în primele stadii, adesea fără ca persoanele în cauză să aibă habar.
O altă problemă cu care se confruntă cei care au demență sau la care boala urmează să se instaleze este incapacitatea de a ignora stimulii care le distrag atenția. De aici și motivul multora dintre accidente pe care le fac vârstnicii.
În plus, persoanele care au demență sau urmează să fie diagnosticate, chiar și peste ani, nu ”scanează” fețele precum cele sănătoase - ochi, nas, gură – pentru a-și întipări în memorie un chip. De aici și problema lor ulterioară de a le recunoaște.